Radu Vlădescu, născut în 1886, la 27 aprilie, în comuna Sibiciul de Sus, este unul dintre cei mai prestigioși fii ai meleagurilor pătârlăgene, alături de mitropolitul Irineu Mihălcescu, ierarhul ortodox originar din satul Valea Viei.
Clasele primare le-a absolvit în satul natal, după care, având rezultate foarte bune, merge la liceul din Buzău, pe care-l termină, remarcându-se ca un elev eminent, în anul 1904. Mai departe, urmează Școala Superioară de Medicină Veterinară din București, unde, din 1908, înainte de absolvirea acesteia, este numit preparator, în cadrul catedrei de chimie a fratelui lui Victor Babeș, Aurel Babeș.
În anul 1911, termină școala veterinară și, activitatea din studenție fiindu-i atent observată de fiziologul Ioan Athanasiu, este îndrumat către Facultatea de Fizico-Chimice din cadrul Universității București, al cărei absolvent de succes devine în anul 1918. Primește o bursă de studii la Institutul Pasteur din Paris, sub îndrumarea marelui chimist Gabriel Bertrand. Pregătirea sub tutela acestui mare savant este decisivă pentru cariera conaționalului nostru.
În 1921 își susține disertația la Sorbona, cercetând o temă de referință pentru medicina veterinară: „Recherches sur la presence et le role du zinc chez les animaux”(Cercetări privind prezența și rolul zincului la animale). Comisia l-a avut ca președinte pe Gabriel Bertrand, iar ca membri pe Jean Perrin și Maurice Javilier. Deși primește numeroase oferte de a rămâne la Paris, se întoarce în România să-și servească, prin pregătirea sa, neamul și țara.
Este numit conferențiar la Facultatea de Științe, suplinește un post la Facultatea de Medicină după care, din 1923, este profesor al Facultății de Medicină Veterinară timp de 30 de ani, unde organizează primul laborator de chimie biologică din țara noastră.
Avea diverse întruniri cu oameni de știință cunoscuți, pe probleme de specialitate sau pentru însușirea unor noi tehnici de lucru. Dintre ei, Prof.Acad. Gheorghe Marinescu avea o deosebită simpatie pentru Prof.Radu Vlădescu.
Este primul cercetător din medicina veterinară care evidențiază importanța controlului igienic al laptelui și implementează o micrometodă pentru o analiză integrală a unei cantități minime de lapte, cercetare care deschide interesul pentru studierea funcției și metabolismului glandei mamare, pornind de la animalele de laborator. Demonstrează influența factorilor de mediu și a alimentației asupra compoziției lichidelor biologice. Spre exemplu, vacile care au primit rații alimentare dezechilibrate în raportul Ca/P, calciul fiind crescut, au avut o apariție de acid fosforic în urină care nu se întâlnește în mod obișnuit la animale. Această prezență duce la rezultate nefavorabile pentru animalele care se află în perioada lactației.
Profesorul Radu Vlădescu este și precursorul cercetărilor surselor energetice ale transformărilor fizico-chimice din țesuturi, prin ipotezele sale emise asupra faptului că glucoza din țesuturi stă la baza contracției musculare prin travaliul pe care-l provoacă. Cunoștințele lui Radu Vlădescu în această direcție au fost apreciate și folosite de savanții Athanasiu și Marinescu în memoriul referitor la activitatea musculară a bolnavilor de Parkinson.
Munca sa nu este lipsită de recunoașterea unor comunități academice de prestigiu: a fost membru al Academiei de Medicină Veterinară din Franța și al Academiei de Medicină din Paris, în 1953 devine membru corespondent al Academiei Române, iar din 1955, titular.
A decedat la 15 februarie 1963, în București, renumele său ca om de știință făcând deosebită cinste meleagurilor buzoiene, în special zonei în care s-a născut, Liceul Teoretic din Pătârlagele purtându-i numele cu deosebită considerație.